Caravaggio – copilul teribil al barocului
Caravaggio a fost un copil teribil al barocului, un pictor genial cu un temperament impetuos.
Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571-1610) este la originea unei veritabile revoluții în pictură.
Naturalismul său anti-conformist și stăpânirea propriilor tenebre i-au adus atât critici cât și o mulțime de admiratori. Viața lui Caravaggio este demnă de un roman sau de un film de Pasolini.
S-a născut într-o familie onorabilă, probabil într-un sat de lângă Milano, de unde îi provine și patronimul de Merisi. Tatăl său, care lucra în domeniul construcțiilor, era un apropiat la nobilimii locale.
Contextul care defineşte operele lui Caravaggio
Ansamblul carierei sale se va derula în plină revoluție religioasă. Italia, aflată în plină reformă catolică, îşi propune să combată protestantismul. Biserica are nevoie de o imagine nouă.
Tânărul Caravaggio se formează în atelierul pictorului manierist Simone Peterzano, apoi pleacă la Roma.
Devine elevul lui Cavalier d’Arpin, un pictor și un decorator manierist, ajungând să picteze în special natură moartă.
În acelaşi timp este și admiratorul lui Rafael și începe să caute o reîntoarcere radicală la realism.
Încă de la debutul său, Caravaggio acordă o importanță specială atât subiectelor profane cât și celor religioase, pe care le tratează într-o manieră similară – cu cruditate, dar și cu cea mai mare teatralitate. Din această perioadă datează și tabloul Bacchus Bolnav, una din cele mai cunoscute opere ale sale.
În anul 1599, Biserica Sfântul Luis din Roma îl solicită pentru o comandă mare. Caravaggio face astfel senzație, propunând un stil foarte novator în abordarea temelor religioase. Artistul umanizează divinul, reprezintă sfinții cu cel mai mare realism și se joacă cu dramatizarea clar-obscurului.
Între anii 1601-1606 pictează Moartea Fecioarei pentru altarul unei capele de la Biserica Sfânta Maria de Trastevere, o pictură a cărui realism naște un adevărat scandal.
Tabloul va fi înlocuit de altfel cu un alt tablou al lui Carlo Saraceni. Cu toate acestea, Caravaggio devine celebru și se bucură de protecția unor numeroși meceni, însă pare să trăiască și să gestioneze cam greu acest succes.
Chiar dacă Caravaggio este un pictor de biserici, acesta are o viață dublă în locurile rău famate din Roma. Multe din operele sale sunt inspirate de oamenii cu care se întâlnește aici.
Este imprevizibil și sangvinic și se joacă atât cu pensulele, cât și cu spada. Din această cauză va intra în închisoare de mai multe ori.
În anul 1606 omoară un tânăr într-o încăierare și se vede nevoit să se exileze la Napoli, de unde continua să picteze.
Ajunge apoi în Malta, în 1607, și se vede nevoit din nou, după o vreme, să se exileze. Suferă de malarie și se stinge în sudul Toscanei, înainte de 40 de ani. Misterul încă planează în jurul circumstanțelor morții sale.
Caravaggio. Cele mai importante opere
Bacchus Bolnav, 1591. Recunoscut drept un autoportret, această operă reprezintă pictorul ascuns sub masca lui Bacchus, zeul roman al vinului, al beției și al naturii.
Este o imagine neobișnuită a divinității, individualizată și patetică.
Crucificarea Sfântului Petru, 1600-1601. Este o importantă comandă făcută lui Caravaggio de o celebră biserică romană.
Prima sa versiune a fost refuzată. Cea pe care o cunoaştem este a doua versiune a sa.
Sfântul Petru a fost crucificat cu capul în jos și așa este reprezentat în această pictură. În scenă se remarcă durerea acestui bătrân, departe de viziunea glorioasă a martirului creștin.
Cina din Emmaus. Este o pictura unde Caravaggio este un maestru al tenebrelor.
Negrul profund servește drept fundal și aici nu există scăpare pentru personajele sale care sunt singuri cu ei înșiși departe de orice realitate exterioară. Nu există scăpare nici pentru cei care nu își mai pot lua privirea de la tablou…
Moartea Fecioarei, 1601-1606. Comandată tot pentru o biserică, această pictură a provocat un adevărat scandal și a fost respinsă de cei care au comandat-o.
Într-o compoziție amplă, plină de tenebrism și efecte de clar-obscur, Fecioara este prezentată defunctă, înconjurată de compagnonii lui Hristos.
Naturalismul său este cu adevărat șocant. Fecioara este arătată în umanitatea și banalitatea sa.
Principalele caracteristici ale picturilor lui Caravaggio
Caravaggio a revoluționat pictura italiană a secolului XVII prin realismul pânzelor sale și prin tehnicile sale novatoare de clar-obscur, devenind astfel cel mai mare naturalist al timpurilor sale.
Este un artist care a creat opere profund umane și extrem de intense din punct de vedere religios.
Chiar dacă opera sa a creat numeroase scandaluri, este unul dintre cei mai importanţi pictori italieni. Opera sa a marcat debutul pucturii moderne și este și azi sursă de inspirație și de admirație.
Tablourile lui Caravaggio conjugă mereu frumosul și urâtul, aflându-se mereu în contrast. Degajează un realism și o armonie de la care nu avem cum să ne luăm ochii.
Ceea ce poate frapa spectatorul este surpriza și întrebările. Paradoxul și neașteptatul nu sunt neapărat acolo unde am putea crede. Criminalul poate afișa o față blândă în timp ce, cel bun, poate afișa o față și un corp urâte, precum în tabloul său, Eros, un contrast cu titlul tabloului.
Se spune că acest pictor, trebuie să deturneze sau să deplaseze valorile cunoscute de la scopul lor, pentru a putea spune adevărul, părând că ascultă de un exterior care i se impune, fie că este vorba despre doliu, fie că este vorba despre injustiție.
Nu e de mirare, având în vedere că violența i-a guvernat viața, fiind înconjurat atât de prieteni, de meceni, de protectori, cât și de inamici.
Opera sa este puternică, novatoare, brutală, ne șochează prin realismul său și ne scufundă privirea tenebre profunde.