Castelul Banffy, una dintre ruinele spre care ar trebui să ne îndreptăm atenţia

În ciuda percepţiei că România are foarte puţine castele cu care s-ar putea mândri, pe meleagurile noastre există foarte multe astfel de clădiri istorice. Una dintre acestea este cea din judeţul Cluj.

Situat la 30 de kilometri de Cluj Napoca, Castelul Banffy se află în acest moment în paragină.

Cu toate acestea, nu încetează să fie vizitat de nostalgici. Autorităţile însă îi asigură o atenţie minimală, sub pretextul lipsei de fonduri.

De ce ar merita Castelul Banffy restaurat!?

În primul rând pentru că e cel mai mare castel din Transilvania, după spusele unora, fără a a avea, însă, renumele Castelului Huniazilor, care beneficiază, în prezent, de o administrare demnă de un stat european care îşi apreciază resursa culturală.

Castelul Banffy este, în acelaşi timp, una dintre cele mai importante clădiri baroce ale Transilvaniei şi ale României.

În 1387, clădirile şi terenul din jur au intrat în posesia familiei Banffy, fiind dăruite de regele Sigismund de Luxemburg.

Castelul a început să fie ridicat în 1437, când baronul Banffy a primit din partea regelui Albert permisiunea de a îşi ridica o cetate şi a fost finalizat în 1543.

Mult mai târziu, prin 1680, aici este atestată o fortificaţie, iar între 1740 şi 1750, castelul a suferit modificări, fiind refăcut în stil baroc şi împodobit cu numeroase statui, absolut necesare pentru o reşedintă aristocrată de la acea vreme, multe de natură religioasă, Transilvania nefiind atât de laicizată ca în prezent.

Dionisie Banffy, comite de Dăbâca şi consilier al principelui Transilvaniei, Mihai Apafi I, a fost cel care a început construcţia ansamblului la aceste dimensiuni, sub controlul arhitectului italian Agostino Serena.

Acesta a fost conceput ca o fortificaţie, cu bastioane în cele patru colţuri, un turn înalt şi o grădină aflată în sud.

Cel care a iniţiat reconstrucţia castelului Banffy a fost moştenitorul acestuia, Dionisie Banffy al II-lea, începând cu 1745, în stil baroc austriac, după planurile arhitectului vienez, Joseph Emanuel Fischer von Erlach.

Epoca boierilor apune la începutul secolului XX, iar castelul Banffy intră şi el în acest joc, pentru că „vremurile” o impun. În 1944, castelul era spital militar, iar la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, acesta a fost incendiat de soldaţii nazişti. O mare parte din mobilier, din tablouri şi biblioteca au fost distruse.

Epocii comuniştilor îi vine şi ei rândul să îşi pună amprenta nefastă asupra castelului. Acesta a fost utilizat ca şcoală de şoferi, C.A.P. şi spital pentru copii.

În 1963, Liviu Ciulei filmează scene din Pădurea Spânzuraţilor, utilizând focul şi distrugând, la rândul lui, o parte importantă din monument. Pentru doar câteva minute din film, au fost distruse „câteva” secole de istorie. Arta filmului „sugrumă” o altă artă – arhitectura.

După revoluţie, în 1990 Castelul Banffy a fost declarat monument istoric şi au început lucrările de restaurare, cu finanţări interne şi externe, sub supravegherea Prinţului Charles de Wales.

Unde se află Castelul Banffy

Castelul poate fi vizitat în comuna Bontida, la 30 de kilometri de Cluj şi 17 de Gherla, pe DN 1 C.

Bontida înseamnă, în limba maghiară, „Podul lui Boncz”. Comuna e aşezată pe malul drept al râului Someşul Mic, în nord-vestul Podişului Transilvaniei. 

Cei care doresc să salveze acest edificiu, o pot face în diverse forme. Una dintre acestea este sprijinirea fundaţiei Transilvania Trust.  Puteţi deveni voluntar prin simpla completarea a unui formular de pe site-ul lor, pe care îl găsiţi la rubrica „get involed” din meniul site-ului.