Cele mai interesante lucruri despre Sparta antică

Sparta sau Lacedonia a fost un oraș-stat din Grecia Antică, înființat în secolul VIII î.Hr de către dorieni în regiunea Laconia.

Era organizată sub formă de stat militar, având o armată deosebit de puternică, fiind cea mai mare rivală a Atenei și cea care a sfidat marele imperiu persan.

A fost o cetate extrem de originală in Grecia Antică care prezenta anumite similitudini cu anumite cetăți din Creta, unde populația era de origine doriană.

A marcat spiritele în Antichitate, datorită caracterului său sever cu un model de violență al educației impuse tinerilor spartani, dar și cu soarta rezervată majorității populației lacedoniene sclave, hiloții.

În ciuda destinului său tragic, orașul încă se bucură de un renume mondial. Cu toate acestea, spre deosebire de Atena antică, din Sparta au mai rămas doar câteva simboluri pe ici pe colo.

Te-ar putea intresea şi: Unde se află Sparta şi în ce perioadă a existat

Ierarhia socială din Sparta antică

Societatea din Sparta era împărțită în parieci, hiloți și spartani.

• Spartanii sunt niște războinici care nu pot fi muncitori, nici comercianți. Sunt cetățeni-războinici.
• Pariecii sunt oameni liberi, însă trăiesc în inima munților, departe de viața urbană. Plătesc impozite Spartei însă nu au drept de vot. Se ocupau cu agricultura, meșteșugurile și negustoria.
• Hiloții nu sunt liberi, fac parte din populația cucerită de spartani. Erau bătuți destul de des, chiar dacă nu greșeau cu nimic, pentru a li se aminti de condiția lor inferioară.

Educația spartană

Educația copiilor spartani este renumită și în ziua de azi, datorită rigorilor impuse, metodelor aspre aplicate băieților.

În plus, doar un bebeluș într-o stare bună de sănătate putea supraviețui. Un bebeluș prea slab, lipsit de putere, sau născut bolnav era aruncat într-o prăpastie situată pe muntele Taygetus.

În cazul în care un bebeluș spartan nu era considerat eligibil pentru serviciul miliar era abandonat pe un deal. Rămas de unul singur, copilul putea muri din cauza condițiilor meteo vitrege. În cazul în care avea noroc era adoptat de un străin.

La vârsta de 7 ani, Statul lua copiii în grija sa. Băieții trebuiau să se supună regulilor militare. Erau nevoiți să trăiască, să mănânce și să facă exerciții fizice în grup. De la o vârstă fragedă învățau tehnici de supraviețuire, de luptă. Copiii învățau să scrie și să citească însă doar minimul necesar. Obiectivul principal era acela de a face din copiii spartani soldați de elită.

Educația fetelor este la fel de strictă ca cea a băieților. Și fetele erau obligate să se supună regulilor impuse de Stat. Gimnastica și atletismul ocupă un loc central în programul lor de învățare.

Conform spartanilor, fetele trebuiau să își întărească corpul pentru a putea da naștere unor copii sănătoși.

Disciplina, strictețea și supunerea față de Stat erau cuvintele de ordine după care se ghida un tânăr spartan.

Organizarea politică a Spartei Antice

Principalul organ politic considerat de către Aristotel drept instanță aristocratică era Sfatul Bătrânilor, adică Gerusia.

Gerusia era compus din 28 de bătrâni şi din cei doi regi, deci din 30 de persoane. Este un sfat aristocratic care poseda o mulțime de puteri, iar condițiile de intrare erau destul de restrictive. Erau aleși mai ales cei mai bogați. Cei care voiau să fie aleși, trebuiau să aibă 60 de ani împliniți. Conform lui Aristotel, erau cel mai corupt organ din Sparta Antică.

În secolele cinci si patru funcțiile au fost transferate Eforilor. Acest lucru era datorat fără doar și poate corupției și modului de viață din Gerusia.

Eforii sunt cei care au tot mai multă putere datorită Colegiului celor cinci efori din Sparta antică.

Aceștia se ocupă nu doar cu respectarea lucrurilor care țin de drept civil, ci și cu respectarea tradițiilor, ordinii și moravurilor. Devin astfel un fel de poliție politică, care trebuie să supravegheze, la fel ca și spionii, cetățenii și să repereze eventualele comploturi contra regimului.

Principalele arme spartane

Armele principale cu care mergeau Spartanii la război erau sulițele pentru mâinile drepte.

Sulițele lor ajungeau la o lungime de până la 2,5 metri. Mânerul acestora era din lemn, în timp ce vârful era fie din bronz, fie din fier.

Pentru apărare se foloseau de scuturi și pentru luptă se mai foloseau și de săbii scurte. Căștile pentru protecție erau și ele din bronz.

Soldații erau mereu gata de luptă, erau cei mai neînfricați, erau extrem de fideli și nu renunțau niciodată. Predarea era considerată aici în acele vremuri, un act extrem de lașitate.
Și cei care erau nevoiți să se predea, până la urmă se sinucideau.

Femeile din Sparta antică

Aici, cetățenia și libertatea absolută totală este rezervată unei mici minorități, cea care apără cetatea. Acest privilegiu masculin este deci rezervat celor care se luptă. Ori, femeile nu merg niciodată la luptă.

Discriminarea bărbat-femeie se întinde și în domeniul juridic în ceea ce am numi azi, dreptul penal sau dreptul civil.

Religia ocupa și ea un loc foarte important în Sparta Antică. Mai mult decât în oricare altă cetate. Stau drept mărturie numeroasele temple și sanctuare – 43 de temple ale divinităților, 22 de temple ale eroilor, în jur de 15 statui ale zeilor și alte altare.

Divinitățile feminine joacă deci un rol foarte important. Din 50 de temple, în jur de 34 sunt consacrate doar zeițelor.

Preoții au și ei un rol foarte important. Cei doi regi au și ei rolul de preoți. Se ocupau cu sacrificiiile în public, care erau foarte importante, mai ales pe timp de război. Înainte de plecarea în expediție se făceau sacrificii pentru Zeus Agetor, când se trecea frontiera pentru Zeus și Atena iar înainte de o bătălie pentru Ares Enyalios.