Paradoxurile din tenis
Gata! Turneul Campioanelor s-a terminat si am vazut ca trofeul a fost castigat de Radwanska, meritat zic eu. Pana la urma trebuia sa il castige cineva din Grupa Rosie pentru meciurile din cealalta grupa au fost extrem de plictisitoare. Sharapova nu cred ca merita sa plece acasa cu trofeul, nu pentru ca nu a jucat bine ci pentru ca nu a fost la fel de sclipitoare pe teren ca poloneza.
Am vazut-o pe rusoaica in meciul cu Simona Halep destul de tensionata, ca si cum nu ar avea incredere in ea. La fel a fost si romanca. Meciul dintre ele a fost totusi placut. Radwanska, in schimb, a jucat mereu relaxata.
Cu ce am ramas eu din acest turneu!? Cu doua semne de intrebare pe care in titlu le-am numit paradoxuri.
Paradoxuri
1. Nu inteleg de ce publicul nu are voie nici macar sa sopteasca in timpul schimburilor de minge insa adversara are voie sa tipe. In fata televizorului ne poate deranja sau nu, in functie de ce asteptam de la meci. Pe jucatoare cu siguranta nu le ajuta daca nu cumva e vorba chiar de tipatul lor.
Daca luam in calcul faptul ca zgomotul publicului le incurca pe jucatoare, de ce nu aplicam aceleasi reguli si acestora!? Probabil sunt tenismene pe care le deranjeaza tipetele adversarelor.
2. Al doilea paradox e faptul ca in timpul meciului i se permite antrenorului sa ii dea sfaturi elevei. Acum ce ar putea sa ii spuna acesta cand adversara se afla langa ei!? Sa ii spuna sa o surprinda pe contre pied!? Sa ii spuna propriile greseli!? Cu siguranta acest lucru nu e indicat pentru ca nu ai cum sa creezi efectul surpriza in astfel de conditii. Poate si de asta Halep apeleaza foarte rar la antrenor.
Nu doar ca cea cu care te lupti iti va afla secretele dar si viitoarele adversare vor sti cum sa lupte impotriva ta. Microfoanele nu lipsesc din preajma, iar o intreaga planeta stie ce iti spune antrenorul, care in astfel de situatii, nu se poate rezuma decat la a fi un simplu psiholog.
