
Cand ne aflam in legitima aparare
Pentru multi dintre noi, legitima aparare este o notiune prea abstracta, insa cu toate acestea ne amintim de ea atunci cand credem ca ne poate ajuta din punct de vedere legal. Uneori suntem in legitima aparare fara a ne da seama. Ca atare, am considerat ca e nevoie sa ne aplecam asupra subiectului si sa identificam acele cazuri in care aceasta este incidenta.
Vom incepe cu definitia legitimei aparari. Aceasta se regaseste in articolul 19 din Codul penal, insa textul nu e suficient de expliciti pentru cei care nu avem studii juridice. In mare, se afla in legitima aparare cel care savarseste o fapta penala pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, care ne pune in pericol propria persoana sau pune in pericol pe altcineva, ori un interes general. In toate cazurile, apararea trebuie sa fie proportionala cu atacul.
Deducem de aici cateva caracteristici ale atacului si ale apararii, precum si legatura dintre ele.
Conditiile atacului
Sa fie material. Acesta trebuie sa se manifeste prin violenta fizica sau prin mijloace care pun in pericol integritatea fizica a altei persoane. Injuriile sau calomniile nu intra in sfera acestor conditii. E important de retinut ca atacul nu trebuie sa fie neaparat concretizat intr-o fapta penala.
Sa fie direct. Atacul trebuie sa creeze un pericol care ameninta direct o persoana. Nu trebuie sa existe neaparat un contact fizic intre victima si agresor, insa intre acestea nu trebuie sa existe un obstacol pe care atacatorul sa nu il poata depasi.
Sa fie imediat. Cu alte cuvinte, atacul trebuie sa fie actual sau iminent, adica in curs de desfasurare si sa reprezinte o certitudine. Daca atacul are loc astazi iar pericolul se va creea peste cateva ore sau zile, nu ne aflam printre conditiile legitimei aparari.
Sa fie injust. Atacatorul sa nu aiba un drept legal pentru a actiona asa. Impotriva unui politist nu se poate invoca legitima aparare cand acesta vrea sa imobilizeze un infractor pentru a il putea aresta, conform prevederilor legale.
Atacatorul trebuie sa fie mereu o persoana responsabila, adica sa poata raspunde legal pentru comiterea unei infractiuni. Un minor sub 14 ani sau un alienat mintal nu poate fi luat in considerare. Trebuie retinut ca nu se are in vedere starea reala, de fapt ci asa cum e ea proiectata in mintea celui care se apara.
Chiar daca se apara impotriva unui iresponsabil, daca acesta crede cu tarie ca are in fata o persoana responsabila pentru faptele sale, atunci va beneficia de legitima aparare.
Mentiune. Atacul nu trebuie sa fie concretizat neaparat intr-o actiune ci poate fi comis si prin inactiune, potrivit articolului 17 din Codul penal. De exemplu, atunci cand exista o obligatie contractuala sau legala de a actiona, iar cel aflat sub aceasta obligatie ramane in pasivitate, dand nastere unui pericol in care e pusa o persoana.
Conditiile apararii
Savarsirea unei infractiuni. Cel care se apara beneficiaza de legitima aparare doar atunci cand comite o infractiune, adica o fapta pentru care se raspunde penal. Stiu ca suna putin ciudata aceasta afirmatie si veti crede ca veti scapa nepedepsit doar daca comiteti o infractiune iar pentru fapte mai usoare, in aceleasi conditii ale atacului, veti raspunde legal. Nu-i chiar asa. Probabil veti scapa si atunci dar nu pe temeiul legitimei aparari.
Necesitate. Apararea trebuie sa fie necesara pentru a indeparta atacul. Ca atare, trebuie sa va aparati exact in momentul in care sunteti atacat si nu preventiv sau ulterior, ca metoda de razbunare.
De asemenea, nu e nevoie ca infractiunea comisa sa fie singura apta pentru a respinge atacul insa trebuie sa fie absolut utila sau sa nu aveti nici un dubiu ca nu ar fi utila. De exemplu, daca ii spargeti atacatorului geamul de la masina veti raspunde pentru distrugere.
Proportionalitate. Apararea trebuie sa fie proportionala cu atacul. Gravitatea ei trebuie sa fie mai mica sau egala cu cea a atacului. Reglementarile au fost introduse in Codul penal ca o masura de protectie si nu pentru a il pedepsi pe agresor. Nu e vorba de aplicarea principiului antic „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.”
In cazul in care apararea despaseste ca gravitate atacul, dar nu semnificativ, puteti beneficia de articolul 26. Trebuie sa comiteti excesul din temere sau dintr-o tulburare. In caz contrar veti beneficia doar de o circumstanta atenuanta si veti raspunde penal pentru fapta comisa, dar sub limitele stabilite de lege.
Precizare. Toate aceste conditii trebuiesc dovedite de cel care se apara si nu de agresor. Vorbim deci de normele de drept comun care se aplica in aceste situatii. Dupa celebrul caz Iovan, in lege s-a reglementat prezumtia de legitima aparare despre care voi vorbi in randurile de mai jos.
Prezumtia de legitima aparare
Este reglementata in alineatul 3 al articolului 19 din Codul penal. Este in legitima aparare cel care comite o infractiune in conditii amintite de mine mai sus daca savarseste infractiunea pentru „a respinge patrunderea unei persoane intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept, prin violenta, viclenie, efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul noptii”.
Prin „noapte” nu trebuie sa intelegem un anumit interval orar ci acel moment ce incepe cand intunericul ia locul luminii si se termina cand, in mod normal, oamenii se trezesc. Nu trebuie privita ca acea perioada dintre apusul si rasaritul soarelui ci ca pe acel moment ce dureaza pe intreaga perioada in care oamenii dorm si se afla din aceasta cauza mai putin „apti” de a se apara.
Indiferent ca vorbim de o legitima aparare prezumata sau de una care trebuie dovedita, efectele sunt asemanatoare. Cel care se apara nu va raspunde penal adica nu ii pot fi aplicate pedepse, masuri educative ori alte sanctiuni de drept penal.
Daca nu ati inteles ceva sau aveti alte intrebari, folositi sectiunea de comentarii! Va voi raspunde cu drag!