Originea expresiei Eterna si fascinanta Romanie

Eterna si fascinanta Romanie coperta
0 Shares

Atunci cand alaturam cuvintele „etern” si „fascinant” intr-o propozitie ar trebui sa duca la nasterea a ceva frumos. Ei bine, nu e cazul si cand punem langa ele numele tarii noastre. Sa nu mai fim noi atat de patrioti incat sa luam in deradere atat de mult Romania!?

Cand spunem „eterna si fascinanta Romanie” facem haz de propriul nostru necaz venit de pe urma experientei cu functionarii, guvernantii sau proprii semeni. De ce!? Care e originea acestei expresii!? Care a fost cauza care a dus la impamantenirea ei!?

Cei ca si mine, nascuti cu putin inainte sau dupa revolutia din 1989, nu stiu aproape sigur sau in orice caz sunt foarte putini cei care stiu originea acestei expresii. 

Am venit cu aceasta tema astazi pentru ca din partea parchetele au aparut primele semne serioase ca se misca ceva cu dosarele mineriadelor. Subiectul nu are legatura neaparat cu aceste evenimente dar cam pe atunci a luat nastere.

O sa ma leg de informatiile din presa pentru ca adevarul nu putem decat sa il banuim si nu sa il afirmam cu tarie. Dar pana la urma specualtiile (adevarate sau false) dau nastere la mituri sau contureaza profiluri.

Originiea expresiei „Eterna si fascinanta Romanie”

In primavara anului 1995 Departamentul de Informatii Publice al Guvernului, reprezentat de Viorel Hrebenciuc in calitate de secretar general al Guvernului Romaniei, Mihai Unghianu si Dan Fruntelata, ambii cu functii guvernamentale de decizie, au incheiat un contract de editare a unui album foto despre tara noastra ce se numea „Eterna si fascinanta Romanie”. Celalalt contractant a fost firma franceza Groupe Saintonge Edition, controlata de omul de afaceri Adrian Costea, ce avea cetatenie romano-franceza.

Albumul avea scopul de a promova turismul si mediul de afaceri din Romania, pentru a atrage investitorii si turistii. Pana acum nimic in neregula. Ba chiar ar trebui sa ii aplaudam pentru initiativa. Dar asta e partea frumoasa a povestii.

Partea urata e mult mai complexa si mai putin scoasa la lumina. Pentru ca, nu-i asa, e „misto” sa fim laudati si „naspa” sa fim anchetati.

Contractul a fost „sponsorizat” de fosta banca Bancorex cu suma de 5,79 de milioane de dolari, o suma „modesta” acum, probabil foarte mare atunci. Sa ne imaginam ca astazi politicienii rad unii de altii cand aud de spagi de 900 .000 de euro de caciula.

Contractul era pentru 97.000 de bucati, iar firma franceza a primit in avans 1,5 milioane de dolari insa nu a livrat in final decat 4.200. Restul banilor si al albumelor au intrat in ceata. Acestea au fost si nemultumirile publicului care au dus la nastere expresiei, preluata din titlul materialelor. Cu alte cuvinte a fost unul dintre primele scandaluri postdecembriste de sifonare a banului public.

Au urmat investigatii in urma carora fostul director Bancorex, Razvan Temesan, a fost retinut pentru spalare de bani in 1999 si eliberat in ianuarie 2000. Hrebenciuc, Unghianu si Fruntelata au fost pusi sub urmarire penala prin 2000 si scosi de sub urmarire penala in acelasi an. Si cam asa s-a scris povestea faimoasei expresii care s-a tot rostogolit si care probabil va ramane in subconstientul nostru pana cand vom avea impresia ca totul functioneaza perfect. Da, aveti dreptate. Nu foarte curand!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *